Regatul Pendo este constituit din 6.000.000 locuitori.
Acesta este condus de 1 Rege, care are pe lângă el 5 consilieri și un corp numeros de armată.
În regat există 4 regiuni locuite de câte o comunitate.
Oamenii acestor 4 comunități au talente speciale în anumite domenii și îndeletniciri diferite.
După decenii de lipsuri, bătălii și asupriri continue, cu taxe mari percepute, pedepse aplicate la cea mai mică abatere de la regulile absurde, toate făcute de un rege hapsân, ce și-a alungat fratele de la castel, încep să se întrezărească vremuri mai bune pentru triburile din Regatul Pendo. Fratele regelui a avut adepți mulți printre oamenii din comunitățile regatului pentru a îl uzurpa pe regele hain și a-i ocupa tronul. Pentru a-i convinge pe oameni să îl susțină le-a dovedit că poate munci cot la cot cu ei, a omorât fiarele sălbatice care le mâncau copiii și le distrugeau recoltele, a pedepsit tâlharii și a dat prăzile de război săracilor. Acum deține tronul mult dorit.
Suntem la începutul epocii industriale când copiii muncesc cot la cot cu părinții în mine, fabrici, mori de prelucrare a bumbacului și lânii sau pe câmp încă de timpuriu, iar marea majoritate a populației consideră acest fapt ca fiind foarte firesc. O treime din locuitorii regatului lucrează în oțelării. O mică parte (în creștere) sunt vindecători sau apărători ai dreptății. Pentru că industrializarea (apariția motoarelor cu aburi) a făcut ca munca în agricultură să fie neatractivă. Mulți țărani au încetat să mai muncească la câmp și au migrat către zonele industriale, pentru a lucra în fabrici de chibrituri, fierării și chiar în mine. Astfel, au ajuns să supra-populeze localități nepregătite pentru ca atâția oameni să conviențuiască. Practic, acum, se înghesuie câte 5 persoane într-o cămăruță, contaminând în jurul lor cu bolile secolului, precum tuberculoza, holera sau pojarul (nu există canalizare sau apă curentă, ci doar cișmele la capătul străzilor, iar gunoiul este aruncat direct în stradă). Acum tronul îi aparține Noului Rege iar triburile îi cer să își omoare fratele care i-a asuprit atâta timp. Este musai să îl ucidă în semn de loialitate față de popor. Populația și-a pierdut credința, dar ăși dorește totuși să creadă din nou. Au apărut diverși lideri religioși care mai de care încercând să atragă credincioși de partea lor, unii reușind alții nu.
Toate triburile speră ca Noul Regele să fie bun, drept, să îi scoată din sărăcie, așa cum a făcut când nu era rege, însă nimeni nu știe cum va fi cu adevărat și ce anume le rezervă viitorul.
Ca în orice regat există 3 cuvinte cheie pentru armonia și bunăstarea generală a populației/regatului:
bunăstarea financiară: o visterie plină, însemnând supuși cu averi și bunuri personale.
popularitatea regelui: pentru a nu exista revoluții/răscoale populare.
puterea militară: pentru a supraviețui in caz de război cu alte regate.
În funcție de dorința regelui (să pornească război cu alte regate, să aibă un popor fericit, un regat prosper etc.) unul, două sau toate cuvintele cheie pot fi ținta regelui.
Este doar la latitudinea Măriei Sale să decidă ce e important, dar supușii pot influența această decizie alăturându-se unui trib care să le reprezinte interesele în fața regelui. Viitorul regatului depinde de tot poporul, de la copii până la adulți, indiferent de meserie, rang sau funcție.
Tehnologiile au evoluat disruptiv de la apariţia lor până în prezent, putând fi definite patru mari revoluţii industriale (denumite în literatură Industry 1.0 până la Industry 4.0).
Revoluţiile industriale reprezintă transformarea radicală a structurii unei economii prin: schimbarea tipului de energie folosită, utilizarea unor noi sisteme de maşini şi de forme de organizare a producţiei.
Prima revoluţie industrială a început la mijlocul secolului XVIII, în Anglia. Cauzele producerii şi localizării ei în Anglia în această perioadă sunt politice şi economice, dar şi tehnice. Din punctul de vedere al tehnicii, necesitatea crescândă de produse textile, de sticlărie şi de fier a condus la îmbunătăţirea tehnologiilor de prelucrare ale acestora. Mă voi referi aici numai la cauzele datorate fabricaţiei fierului. Consumul tot mai mare de produse de fier a făcut să crească necesarul de cărbune utilizat în procesul de fabricaţie a fontei şi oţelului. Acest lucru a necesitat adâncirea puţurilor având ca rezultat apariţia tot mai frecventă a inundării galeriilor, ceea ce a condus la utilizarea pompelor de extras apa din minele de cărbune.
Soluţia găsită de Newcomen, în anul 1712, a fost aceea a utilizării pompelor acţionate cu un motor cu abur. Watt îmbunătăţeşte motorul lui Newcomen şi în anul în anul 1782 realizează un nou tip de motor cu abur cu dublu efect. De la acesta până la utilizarea, în anul 1802, de către Trevithick a motorului cu abur pentru construcţia unei locomotive, nu a fost decât un pas.
Al doilea pas a fost făcut de către George Stephenson care a modernizat şi îmbunătăţit locomotivele lui Trevithick, realizând (în anul 1825) locomotiva Locomotion care a tractat vagoanele trenului de pe prima linie de cale ferată Stockton-Darlington. Ulterior, revoluţia industrială s-a extins în Belgia, Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii, iar, începând cu prima parte a secolului XIX, în toată Europa. Prima revoluţie industrială este caracterizată de introducerea echipamentelor mecanice de producţie acţionate de forţa apei sau a aburului. Astfel s-a trecut de la producţia manuală la producţia mecanizată realizată cu ajutorul maşinilor, muncitorului revenindu-i rolul de supraveghetor şi organizator al producţiei. Rolul primordial al agriculturii în viaţa economică şi socială a fost preluat de industrie. Dacă în perioada preindustrială producţia era artizanală şi intuitivă, ulterior aceasta devine de tip industrial şi raţională.
Prima revoluţia industrială s-a manifestat pe teritoriul României mult mai târziu, după mai mult de o jumătate de secol, faţă de ţările occidentale. Primele industrii care au utilizat beneficiile maşinismului au fost cele alimentară (morărit şi fabricarea zahărului), textilă, a hârtiei, lemnului, materialelor de construcţii, metalurgiei şi mineritului. Prima maşină cu abur a fost adusă pe teritoriul României în anul 1831 la Gârbou, judeţul Cluj, şi a fost utilizată în industria morăritului. În anul 1846, se montează o astfel de maşină (importată din Franţa) la moara din Păcurari, Iaşi. Câţiva ani mai târziu, în anul 1853, se construieşte la Bucureşti moara Assan, care utiliza pentru acţionare un motor cu abur, adus de la Viena. Prima maşină cu abur a fost utilizată în industria minieră la mina din Zlatna în anul 1838.
Prima revoluţie industrială a făcut ca, începând cu anul 1825, în Anglia valoarea producţiei industriale să o depăşească pe cea a agriculturii. În acelaşi timp se produce o schimbare radicală în ceea ce priveşte structura cheltuielilor populaţiei din Anglia: dacă la începutul secolului XIX cheltuielile cu alimentaţia reprezentau 90% din totalul cheltuielilor de consum, la mijlocul secolului acestea reprezentau doar două treimi.
În aceeaşi perioadă, cheltuielile cu îmbrăcămintea s-au dublat. Structura cheltuielilor populaţiei s-a modificat în favoarea bunurilor pentru confort. Pentru a avea o imagine a impactului social al primei revoluţii industriale, este relevantă diagrama de mai jos. Aici este prezentat impactul primei revoluţii industriale asupra Indicelui de dezvoltare socială a umanităţii şi implicit asupra numărului de locuitori ai planetei.